grimeluță
/gri.me'lu.ʦə/Etimologie
Din grimele (pluralul lui grimea) + sufixul -uță.
Definiții
- (reg.) diminutiv al lui grimea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grimeluță | grimeluțe |
| genitiv-dativ | grimeluței | grimeluțelor |
| vocativ | grimeluță | grimeluțelor |
| articulat | grimeluța | grimeluțele |