greabăn
/ˈgre̯a.bən/Etimologie
Din slavă (veche) grebeni „pieptene”.
Definiții
- regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare.
- (p.anal.) coamă a unui munte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | greabăn | grebene |
| genitiv-dativ | greabănului | grebenelor |
| vocativ | greabănule | grebenelor |
| articulat | greabănul | grebenele |