verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză graviter. Confer italiană gravitare.
Definiții
- (v.intranz.) a fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp.
- (fig.) a evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru gravita.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | gravita | gravitau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză gravité < latină gravitas, gravitatis.
Definiții
- aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea.
- seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.).
- rargreutate, asprime.
- gravitație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | gravitate | — |
| genitiv-dativ | gravității | — |
| vocativ | gravitate | — |
| articulat | gravitatea | — |