gratuitate
/ɡra.tu.iˈta.te/Etimologie
Din franceză gratuité < latină gratuitas, gratuitatis.
Definiții
- (la sg.) însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic.
- (concr.) obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte.
- (fig.) (la sg.) inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gratuitate | gratuități |
| genitiv-dativ | gratuității | gratuităților |
| vocativ | gratuitate | gratuităților |
| articulat | gratuitatea | gratuitățile |