graten
/gra'ten/Etimologie
Din franceză gratin.
Definiții
- (franțuzism) preparat culinar (acoperit cu pesmet) copt în cuptor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | graten | — |
| genitiv-dativ | gratenului | — |
| vocativ | gratenule | — |
| articulat | gratenul | — |