grangur
/'gran.gur/Etimologie
Din latină galgŭlus, care provine din galbulus < galbus („galben”). Confer aromână gangur, siciliană gàjulu, spaniolă gálgulo și albaneză gargull.
Definiții
- (ornit.) (Oriolus oriolus) pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă).
- (peior.) persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grangur | granguri |
| genitiv-dativ | grangurului | grangurilor |
| vocativ | grangurule | grangurilor |
| articulat | grangurul | grangurii |
Sinonime: 1: (ornit.) (reg.) domnișor, pișcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor, 2: ștab