graben
/'gra.ben/Etimologie
Din germană Graben, franceză graben.
Definiții
- porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | graben | grabene |
| genitiv-dativ | grabenului | grabenelor |
| vocativ | grabenule | grabenelor |
| articulat | grabenul | grabenele |