gornic
/'gor.nik/Etimologie
Probabil din slavă (veche) *gorĩnikŭ (< gora „munte, pădure”).
Definiții
- (reg.) pădurar, pândar.
- (entom.) croitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gornic | gornici |
| genitiv-dativ | gornicului | gornicilor |
| vocativ | gornicule | gornicilor |
| articulat | gornicul | gornicii |