gonire
/go'ni.re/Etimologie
Din a goni.
Definiții
- faptul de a (se) goni; alungare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gonire | goniri |
| genitiv-dativ | gonirii | gonirilor |
| vocativ | gonire | gonirilor |
| articulat | gonirea | gonirile |
Din a goni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gonire | goniri |
| genitiv-dativ | gonirii | gonirilor |
| vocativ | gonire | gonirilor |
| articulat | gonirea | gonirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică