← înapoi la căutare

goni

/go'ni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din slavă goniti.

Definiții

  1. (v.tranz.) a fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor.
  2. (v.refl. recipr.)
  3. (fig.) (înv.) a urmări (o țintă, un ideal).
  4. (v.tranz.) a alunga, a izgoni.
  5. (v.intranz.) a alerga, a fugi.
  6. (v.refl. și intranz.) (despre vitele cornute) a se împreuna (spre a se reproduce).

Exemple

  • Păsările se goneau printre ramuri.

Declinare

CazSingularPlural
verbgoneagoneau

Sinonime: 1: fugări; hăitui, 4: alunga, izgoni, respinge, surghiuni, 5: alerga, fugi, 6: împerechea

goniță

/'go.ni.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a goni + sufixul -iță.

Definiții

  1. insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativgonițăgonițe
genitiv-dativgonițeigonițelor
vocativgonițăgonițelor
articulatgonițagonițele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică