gong
/gong/Etimologie
Din franceză, engleză gong.
Definiții
- disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare.
- sunet emis (ca semnal) de acest disc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gong | gonguri |
| genitiv-dativ | gongului | gongurilor |
| vocativ | gongule | gongurilor |
| articulat | gongul | gongurile |