gondolă
/gon'do.lə/Etimologie
Din italiană gondola, franceză gondole.
Definiții
- barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția.
- raft, suport în formă de gondolă pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire.
- nacelă în care se află motorul unui dirijabil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gondolă | gondole |
| genitiv-dativ | gondolei | gondolelor |
| vocativ | gondolă | gondolelor |
| articulat | gondola | gondolele |