gogonea
/go.goˈne̯a/Etimologie
Din gogon (regionalism pentru „mic obiect sferic”, etimologie necunoscută) + sufixul -ea.
Definiții
- (mai ales la pl.) fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gogonea | gogonele |
| genitiv-dativ | gogonelei | gogonelelor |
| vocativ | gogonea | gogonelelor |
| articulat | gogoneaua | gogonelele |