glosematică
/glo.se'ma.ti.kə/Etimologie
Din franceză glossématique. Confer engleză glossematics, germană Glossematik.
Definiții
- ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | glosematică | — |
| genitiv-dativ | glosematicii | — |
| vocativ | glosematică | — |
| articulat | glosematica | — |