gloată
/'glo̯a.tə/Etimologie
Din slavă (veche) glota.
Definiții
- (depr.) mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură.
- (în orânduirea feudală) unitate de infanterie alcătuită din țărani.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gloată | gloate |
| genitiv-dativ | gloatei | gloatelor |
| vocativ | gloată | gloatelor |
| articulat | gloata | gloatele |