giumbușluc
/ʤjum.buʃˈluk/Etimologie
Din turcă cümbüșlük.
Definiții
- faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | giumbușluc | giumbușlucuri |
| genitiv-dativ | giumbușlucului | giumbușlucurilor |
| vocativ | giumbușlucule | giumbușlucurilor |
| articulat | giumbușlucul | giumbușlucurile |