giubeluță
/ʤju.be'lu.ʦə/Etimologie
Din giubea + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui giubea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | giubeluță | giubeluțe |
| genitiv-dativ | giubeluței | giubeluțelor |
| vocativ | giubeluță | giubeluțelor |
| articulat | giubeluța | giubeluțele |