giroplan
/ʤi.ro'plan/Etimologie
Din franceză gyroplane.
Definiții
- autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | giroplan | giroplane |
| genitiv-dativ | giroplanului | giroplanelor |
| vocativ | giroplanule | giroplanelor |
| articulat | giroplanul | giroplanele |