girafă
/dʒiˈra.fə/Etimologie
Din franceză girafe, care provine din forma veche giraffe < italiană giraffa. Provine din arabă زَرَافَة (zarāfa). Inevitabil din persană زرناپا (zurnāpā); compus din زرنا (zurnā, „zurnă, fluier”) + پا (pā, „picior”).
Definiții
- (zool.) (Giraffa camelopardalis) mamifer erbivor, cu gâtul foarte lung, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiește în savanele Africii.
- (tehn.) suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă).
- (fam.) persoană înaltă și slabă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | girafă | girafe |
| genitiv-dativ | girafei | girafelor |
| vocativ | girafă, girafo | girafelor |
| articulat | girafa | girafele |