gibon
/ʤi'bon/Etimologie
Din franceză gibbon < introdus de către Joseph François Dupleix în limba franceză. Inevitabil de origine indiană.
Definiții
- (zool.) (Hylobates) gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc.
- (p.restr.) animal care face parte din acest gen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gibon | giboni |
| genitiv-dativ | gibonului | gibonilor |
| vocativ | gibonule | gibonilor |
| articulat | gibonul | gibonii |