ghioagă
/ˈɡjo̯a.ɡə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. (p.gener.) ciomag, bâtă, măciucă.
- capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghioagă | ghioage |
| genitiv-dativ | ghioagei | ghioagelor |
| vocativ | ghioagă | ghioagelor |
| articulat | ghioaga | ghioagele |