gherghir
/ger'gir/Etimologie
Din turcă kârgir „clădire de piatră”.
Definiții
- (reg.) beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau odinioară obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gherghir | gherghire |
| genitiv-dativ | gherghirului | gherghirelor |
| vocativ | gherghirule | gherghirelor |
| articulat | gherghirul | gherghirele |