ghebă
/'ge.bə/Etimologie
Din turcă kebe.
Definiții
- manta țărănească lungă, împodobită cu găitane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghebă | ghebe |
| genitiv-dativ | ghebei | ghebelor |
| vocativ | ghebă | ghebelor |
| articulat | gheba | ghebele |
Din turcă kebe.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghebă | ghebe |
| genitiv-dativ | ghebei | ghebelor |
| vocativ | ghebă | ghebelor |
| articulat | gheba | ghebele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică