geobotanică
/ʤe.o.boˈta.ni.kə/Etimologie
Din geobotanic.
Definiții
- ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru.
- disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | geobotanică | — |
| genitiv-dativ | geobotanicii | — |
| vocativ | geobotanică | — |
| articulat | geobotanica | — |