gentuță
/ʤen'tu.ʦə/Etimologie
Din geantă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui geantă; gentuliță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gentuță | gentuțe |
| genitiv-dativ | gentuței | gentuțelor |
| vocativ | gentuță | gentuțelor |
| articulat | gentuța | gentuțele |