gențianacee
/ʤen.ʦi.a.naˈʧe.(j)e/Etimologie
Din franceză gentianacées.
Definiții
- (bot.) (la pl.) familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gențianacee | gențianacee |
| genitiv-dativ | gențianaceei | gențianaceelor |
| vocativ | gențianacee | gențianaceelor |
| articulat | gențianaceea | gențianaceele |