geminație
/ʤe.mi'na.ʦi.e/Etimologie
Din franceză gémination < latină geminatio.
Definiții
- (livr.) îmbinare în perechi; împerechere.
- (lingv.) lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | geminație | geminații |
| genitiv-dativ | geminației | geminațiilor |
| vocativ | geminație | geminațiilor |
| articulat | geminația | geminațiile |