geamlâc
/ʤe̯amˈlɨk/Etimologie
Din turcă camlic.
Definiții
- perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn.
- coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | geamlâc | geamlâcuri |
| genitiv-dativ | geamlâcului | geamlâcurilor |
| vocativ | geamlâcule | geamlâcurilor |
| articulat | geamlâcul | geamlâcurile |