geamantan
/ʤe̯a.manˈtan/Etimologie
Din turcă camadan, neogreacă τζαμανδανι (tzamandáni).
Definiții
- cufăr portabil din piele, carton, material plastic etc., în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | geamantan | geamantane |
| genitiv-dativ | geamantanului | geamantanelor |
| vocativ | geamantanule | geamantanelor |
| articulat | geamantanul | geamantanele |