geamandură
/ʤe.a.man'du.rə/Etimologie
Din neogreacă σιμανδχυρα (simandhúra).
Definiții
- corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | geamandură | geamanduri |
| genitiv-dativ | geamandurii | geamandurilor |
| vocativ | geamandură | geamandurilor |
| articulat | geamandura | geamandurile |