geamală
/ʤe̯aˈma.lə/Etimologie
Din turcă cemal (oyunu).
Definiții
- păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | geamală | geamale |
| genitiv-dativ | geamalei | geamalelor |
| vocativ | geamală | geamalelor |
| articulat | geamala | geamalele |