garofiță
/ga.ro'fi.ʦə/Etimologie
Din garoafă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui garoafă.
- (bot.) (Dianthus carthusianorum) plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă-de-câmp.
- (bot.) (Dianthus chinensis) plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | garofiță | garofițe |
| genitiv-dativ | garofiței | garofițelor |
| vocativ | garofiță | garofițelor |
| articulat | garofița | garofițele |
Sinonime: 1: (bot.) garoafă-de-câmp, garoafă sălbatică, (reg.) cuișoare (pl.), (Transilv.) scânteie