garoafă
/ɡaˈro̯a.fə/Etimologie
Din neogreacă γαράφαλον (garáfalon) < ϰαρυάφυλλον (karyáfyllon). Confer turcă karanfil (> caramfil), italiană garofano (venețiană garofalo), franceză girofle și cumană garanful.
Definiții
- (bot.) (Dianthus caryophyllus) plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | garoafă | garoafe |
| genitiv-dativ | garoafei | garoafelor |
| vocativ | garoafo | garoafelor |
| articulat | garoafa | garoafele |
Sinonime: (bot.) garoafă-de-grădină