verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză garantir. Confer italiană garantire.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect.
- a se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut.
- a răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că...
- (v.intranz.) a-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite.
Exemple
- Le garantez libertatea.
- Garantez pentru el.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | garanta | garantau |
Sinonime: 1: asigura, (înv.) siguripsi, 3: gira, răspunde, (pop.) chezășui
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | garantă | garante |
| genitiv-dativ | garantei | garantelor |
| vocativ | garanto | garantelor |
| articulat | garanta | garantele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză garance.
Definiții
- (bot.; rar) roibă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | garanță | garanțe |
| genitiv-dativ | garanței | garanțelor |
| vocativ | garanță | garanțelor |
| articulat | garanța | garanțele |