gaică
/ˈgaj.kə/Etimologie
Din rusă гаика (gaika) „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.
Definiții
- bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc.
- fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea.
- cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan.
- șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gaică | găici |
| genitiv-dativ | găicii | găicilor |
| vocativ | gaică | găicilor |
| articulat | gaica | găicile |