← înapoi la căutare

găuri

/gə.uˈri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din gaură.

Definiții

  1. (v.tranz.) a face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.
  2. (v.refl.) a se strica, a se degrada în urma găuririi.

Exemple

  • Am găurit bucata de lemn.

Declinare

CazSingularPlural
verbgăureagăureau

Sinonime: 1: perfora, scobi, sfredeli, străpunge, (înv. și reg.) petrece, potricăli, (reg.) găuni, sfredeluși, (Mold. și Bucov.) borteli, borti, (prin Ban.) butori, (Olt.) răzbici, (prin vestul Transilv.) sclidiri, 2: caria, sparge, zdrențui

găurea

/gə.uˈre̯a/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din gaură + sufixul -ea, -ică.

Definiții

  1. diminutiv al lui gaură; găurice.
  2. (la pl.) fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativgăureagăurele
genitiv-dativgăureleigăurelelor
vocativgăureagăurelelor
articulatgăureauagăurelele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică