gărdurariță
/gər.du'ra.ri.ʦə/Etimologie
Din garduri (pluralul lui gard) + sufixul -ariță.
Definiții
- (bot.) (Lycium halimifolium) arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gărdurariță | gărdurarițe |
| genitiv-dativ | gărdurariței | gărdurarițelor |
| vocativ | gărdurariță | gărdurarițelor |
| articulat | gărdurarița | gărdurarițele |