gâturi

Etimologie

Din gât.

Definiții

1. forma de plural nearticulat pentru gât.

Etimologie

Origine incertă. Ar putea fi vorba de latină guttŭra (confer franceză goître, montaniez ǵotré „gușă”), de la al cărui rezultat gâturi s-ar fi refăcut un singular analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, confer Densusianu, Hlr., 276; DAR). Ar putea fi vorba de asemenea de un substantiv redus încă din latină la tipurile de a doua declinare, ca împărat < imperator, confer băiat. În ambele cazuri, rezultatul â este problematic. Analogia cu guturai, unde u s-a păstrat, pare a indica faptul că în gât a avut loc o încrucișare cu slavă grŭlo („gât”) sau, după părerea altora, cu cuvintele slave derivate de la *glŭtŭ. Derivare din slavă este și mai dificilă decât cea din latină, totuși, a fost preferată de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 și Scriban.

Definiții

1. parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej.
2. cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghițitură.
3. parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul.

Exemple

• L-a apucat de gât.
• Gâtul la pâlnie.

Declinare

Sinonime: 1: (anat.) grumaz, (pop.) junghetură, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtlan, 2: dușcă, 3: (reg.) bucea, burlui

Etimologie

Din maghiară gát.

Definiții

1. (reg.) zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor).

Declinare