gânditor
/gɨn.di'tor/Etimologie
Din a gândi + sufixul -tor.
Definiții
- care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ.
- absent; distrat.
Din a gândi + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gânditor | gânditori |
| genitiv-dativ | gânditorului | gânditorilor |
| vocativ | gânditorule | gânditorilor |
| articulat | gânditorul | gânditorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică