fățări
/fə.ʦə'ri/Etimologie
Din fățare (învechit „fățărnicie” < față).
Definiții
- (v.refl.) (înv.) a se preface, a se fățărnici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | fățărea | fățăreau |
Din fățare (învechit „fățărnicie” < față).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | fățărea | fățăreau |
Din a făta.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fătare | fătări |
| genitiv-dativ | fătării | fătărilor |
| vocativ | fătare | fătărilor |
| articulat | fătarea | fătările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică