fățuitorul
/fə.ʦu.iˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru fățuitor.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din a fățui + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care fățuiește.
- rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn.
- cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fățuitor | fățuitori |
| genitiv-dativ | fățuitorului | fățuitorilor |
| vocativ | fățuitorule | fățuitorilor |
| articulat | fățuitorul | fățuitorii |