fățuitor
/fə.ʦu.i'tor/Etimologie
Din a fățui + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care fățuiește.
- rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn.
- cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fățuitor | fățuitori |
| genitiv-dativ | fățuitorului | fățuitorilor |
| vocativ | fățuitorule | fățuitorilor |
| articulat | fățuitorul | fățuitorii |