fătuță
/fə'tu.ʦə/Etimologie
Din fată + sufixul -uță.
Definiții
- (reg.) fetiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fătuță | fătuțe |
| genitiv-dativ | fătuței | fătuțelor |
| vocativ | fătuță | fătuțelor |
| articulat | fătuța | fătuțele |
Din fată + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fătuță | fătuțe |
| genitiv-dativ | fătuței | fătuțelor |
| vocativ | fătuță | fătuțelor |
| articulat | fătuța | fătuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică