fărădelege
/fə.rə.de'le.ʤe/Etimologie
Din fără + de + lege (după slavă (veche) bezakonije).
Definiții
- (înv. și pop.) faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fărădelege | fărădelegi |
| genitiv-dativ | fărădelegii | fărădelegilor |
| vocativ | fărădelege | fărădelegilor |
| articulat | fărădelegea | fărădelegile |