fărâmătură
/fə.rɨ.mə'tu.rə/Etimologie
Din fărâmă + sufixul -tură.
Definiții
- (reg.) sfărâmătură; fărâmă (de pâine).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fărâmătură | fărâmături |
| genitiv-dativ | fărâmăturii | fărâmăturilor |
| vocativ | fărâmătură | fărâmăturilor |
| articulat | fărâmătura | fărâmăturile |