fărâmător
/fə.rɨ.mə'tor/Etimologie
Din a (se) fărâma + sufixul -ător.
Definiții
- dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fărâmător | fărâmătoare |
| genitiv-dativ | fărâmătorului | fărâmătoarelor |
| vocativ | fărâmătorule | fărâmătoarelor |
| articulat | fărâmătorul | fărâmătoarele |