← înapoi la căutare

fărâmița

/fə.rɨ.mi'ʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din fărâmiță.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici.

Declinare

CazSingularPlural
verbfărâmițafărâmițau

fărâmițat

/fə.rɨ.mi'ʦat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a (se) fărâmița.

Definiții

  1. fărâmițare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfărâmițatfărâmițate
genitiv-dativfărâmițatuluifărâmițatelor
vocativfărâmițatulefărâmițatelor
articulatfărâmițatulfărâmițatele

fărâmițat

/fə.rɨ.mi'ʦat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a (se) fărâmița.

Definiții

  1. care s-a prefăcut în fărâmițe, care s-a sfărâmat în componente foarte mici.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică