← înapoi la căutare

fălțuitorul

/fəl.ʦu.iˈto.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din fălțuitor.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru fălțuitor.

fălțuitor

/fəl.ʦu.i'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din a fălțui + sufixul -tor.

Definiții

  1. persoană calificată în operațiile de fălțuire.
  2. unealtă (rindea specială, cuțit etc.) cu care se fălțuiește.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfălțuitorfălțuitori
genitiv-dativfălțuitoruluifălțuitorilor
vocativfălțuitorulefălțuitorilor
articulatfălțuitorulfălțuitorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică