făcător
/fə.kə'tor/Etimologie
Din a face + sufixul -ător.
Definiții
- rarcare face, creează, realizează ceva.
Din a face + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | făcător | făcători |
| genitiv-dativ | făcătorului | făcătorilor |
| vocativ | făcătorule | făcătorilor |
| articulat | făcătorul | făcătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică