făcăluitul
/fə.kə.luˈi.tul/Etimologie
Din făcăluit.
Definiții
- forma de singular articulat pentru făcăluit.
Din făcăluit.
Din a făcălui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | făcăluit | făcăluite |
| genitiv-dativ | făcăluitului | făcăluitelor |
| vocativ | făcăluitule | făcăluitelor |
| articulat | făcăluitul | făcăluitele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică